Traducere de Octavian Cocoş
Cei înţelepţi mereu ne-au sfătuit
Să căutăm iubirea neîncetat,
Şi bine ştiu, de când te-am întâlnit
Busola mea spre tine-a arătat;
Te-aş ţine-n braţe, dar mă tem cumva
Să nu fi depravat, şi te-amăgesc
Că nordul meu de fapt e-altundeva,
Dar de eşti bun, din plin te răsplătesc.
Sunt ca o mamă, ca acest pământ
Mărinimos şi nicidecum hain,
Şi-aş vrea să mă iubeşti pentru ce sunt,
Chiar dacă totul va dura puţin –
Dar dacă sorbi nectarul ce ţi-l dau,
Atunci vei fi al meu cât o să vreau.
vezi mai multe poezii de: Edna St. Vincent Millay